Biserica din satul Carasa a fost construită în anul 1850 din bârne de lemn de către Gheorghe Cracalie ca biserică pentru satul Miclăușeni în locul bisericii Sfântul Dumitru care se ruinase.
Această biserică arată, prin locul pe care îl ocupă, care era partea de moșie stăpânită atunci de familia Cracalie și care ulterior a trecut la alți proprietari, pe care s-a dezvoltat satul Carasa, în care în 1968 a fost înglobat satul Miclăușeni.
Biserica din bârne construită de Gheorghe Cracalie în 1850, cu hramul „Sfântul Voievozi”, în care se găseau icoane din biserica veche, „Sfântul Dumitru”, și un clopot cu inscripția 1747, a fost reparată, prin contribuția credincioșilor în 1888.
În 1874 la Parohia Carasa – Miclăușeni era paroh preotul Ioan Rădășianu; în 1894, preotul Gheorghe Romanescu; în 1902, preotul Anastase Agapie, venit de la Hilișeu – Vârnav, urmat de preotul A. Botezatu, care slujea aici și în 1930.
După aceștia au urmat preoții Grigorescu D., Capră, Stanciu D., Lăzărescu Eugen, care în perioada 1987-1989 a condus reparațiile generale la biserica „Adormirea Maicii Domnului” din satul Slobozia, din comuna Broscăuți, atunci filie a Parohiei Carasa. În anul 1989, având procurate cele mai multe materiale, a început, în baza unei autorizații pentru reparații generale la biserica din satul Carasa, construcția unei noi biserici pentru care a turnat fundațiile din beton. Intervenind diferite suspiciuni, preotul Lăzărescu Eugen a fost transferat în toamna anului 1989 la altă parohie, lucrările de la biserica din Carasa au fost continuate de preotul Zugravu Mihai, paroh la Parohia Dimăcheni și suplinitor cinci ani la Carasa, până la terminarea lucrărilor, după care la Parohia Carasa vine paroh preotul Acatrinei Laurențiu.
